☰ Meniu

DEX cuvinte cu W - dicţionar explicativ român

W

W s. m. invar. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve].


W

w [cit. dublu vé / dublu vî] s. m. / s. n., pl. w / w-uri


W

W s. m. invar. Literă numită „dublu ve” având valoarea lui „v” sau a lui „u” semiconsonantic, folosită mai ales în ortografierea unor cuvinte străine.


W

W s. m. invar. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (are valoarea lui „v” în cuvintele de origine germană sau a lui „u” semivocalic în cuvintele de origine engleză); se folosește în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. Simbol pentru wolfram. 3. (METR.) Simbol pentru watt.


„w”

W”, Parc Național (din 1954) extins pe 10.263,3 km2, la granița dintre Niger, Benin și Burkina Faso. Numit „W”, deoarece în această zonă fl. Niger formează meandre imense duble. Savană cu păduri de tip sudanez, păduri galerii și câmpie aluvionară. Aici sunt ocrotite numeroase animale (elefant, bivol african, hipopotam, diverse antilope, leopard, ghepard, crocodil etc.) și păsări.


W

w m. O literă inventată de Germanĭ orĭ de Englejĭ. Germaniĭ îl pronunță ca v, Englejiĭ ca ŭ. Poloniĭ, imitîndu-ĭ pe Germanĭ, l-aŭ părăsit pe v și s´aŭ încărcat în zadar cu w. La noi nu se întrebuințează de cît [!] în nume și cuvinte străine, ca wolfram.


W

W m. literă ce figurează în nume proprii și în vorbe de origină germanică.


W

W, w, s. m. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve, dublu vî.Pl. și (1, n.) w-uri].


Wagner (richard)

Wagner (Richard) m. ilustru compozitor german, născut la Lipsca și mort în Veneția, creatorul dramei muzicale: Tanhäuser, Lohengrin, Tristan și Izolda, Parsival, etc. (1813-1883).


Wagnerian -ă

WAGNERIÁN, -Ă, wagneriéni, -e, adj. Referitor la muzica lui Wagner; care aparține lui Wagner. [Pr.: -ri-an] – Din fr. wagnérien.


Wagnerian -ă

WAGNERIÁN, -Ă adj. Referitor la muzica lui Wagner; care aparține lui Wagner. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. wagnérien, cf. Richard Wagner – compozitor german].


Wagnerian -ă

WAGNERIÁN, -Ă I. adj. propriu lui Wagner și muzicii lui. II. s. m. f. adept, admirator al muzicii lui Wagner. (< fr. wagnérién)


Wagnerian

wagnerián (-ri-an) adj. m., pl. wagneriéni (-ri-eni); f. wagneriánă, pl. wagneriéne


Wagnerian -ă

WAGNERIÁN, -Ă, wagnerieni, -e, adj. Referitor la muzica lui Wagner; care aparține lui Wagner. [Pr.: -ri-an] — Din fr. wagnérien.


Wagnerism

WAGNERÍSM s.n. Concepție muzicală și stil, structură sau atmosferă a operelor lui Richard Wagner. (din fr. wagnérisme)


Wagnerism

WAGNERÍSM s.n. Concepția muzicală și stilul, structura operelor lui Wagner. [Cf. fr. wagnérisme].


Wagon-lit

WAGON-LIT s. n. Vagon de dormit. [Pr.: vagón-li] – Cuv. fr.


Wagon-lit

WAGON-LÍT s.n. Vagon de dormit. [< fr. wagon-lit].


Wagon-lit

wagón-lít (fr.) [pron. vagõlí] s. n., art. wagon-lit-ul; pl. wagon-lit-uri


Wagon-lit

WAGON-LIT, wagon-lit-uri, s. n. Vagon de dormit. [Pr.: vagõli] — Cuv. fr.


Wagon-lit Li/

WAGON-LÍT LI/ s. n. vagon de dormit. (< fr. wagon-lit)


Wagram

Wagram n. sat aproape de Viena, unde Napoleon I repurtă o victorie asupra Austriacilor (1809).


Wahabism

WAHABÍSM s. n. Mișcare politico-religioasă musulmană din Arabia Saudită, având ca scop restaurarea islamismului în puritatea sa originală. (din fr. wahhabisme, ar. Muhammad Ábd al-Wahhab)


Waldeck (principatul De)

Waldeck (principatul de) n. Stat in Germania, cu cap. Arolsen: 58.000 loc.


Wales

Wales n. (cit. Ueilz), sau țara Galilor, provincie la V. de Britania Mare. Moștenitorul coroanei poartă, în Anglia, titlul de Principe de Wales.


Walhala

WALHÁLA1) vezi nota s. f. (mit. germ. și scand.) locașul zeilor și al eroilor. (< germ. Walhalla)


Walhalla

WALHÁLLA s. f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. – Din germ. Walhalla.


Walhalla

WALHÁLLA s.f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. [< germ. Walhalla].


Walhalla

WALHÁLLA s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Lăcașul zeilor unde erau găzduiți eroii căzuți pe câmpul de luptă. — Din germ. Walhalla.


Walhalla

Walhalla f. in mitologia scandinavă: palatul lui Odin, în care râsboinicii morți pe câmpul de bătaie iși petrec timpul in oaspețe, sorbind miedul ce le toarnă Walkiriile: un cânt de Walhalla EM.


  1 / 12  >

 
trafic