☰ Meniu

DEX cuvinte cu U - dicţionar explicativ român

U

U1 s. m. invar. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă2 (8), rotunjită (2), din seria posterioară).


U

U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). 2. (Însoțit de „iu”) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului). – Onomatopee.


U / Uu

u3 / uu interj.


U

u interj. – Strigăt care exprimă bucuria, teama, suferința sau simpla intenție de a chema pe cineva. – Var. iu, iui(iu). Creație expresivă, cf. Tiktin; Carstensen 32-3. Cf. ua, interj. înv. sec. XVII, pare cultism din gr. ούα (Tiktin). – Der. ui, vb. (a hurui, a urla), cf. hui, vui; uet, s. n. (zbîrnîit, huruit), cf. vuet; u(i)e, s. f. (ciuhurez, Falco buteo).


U

u1 (literă) s. m. / s. n., pl. u / ú-uri


U

u2 (sunet) s. m., pl. u


U

U1 s. m. invar. A douăzeci și patra[1] literă a alfabetului și sunetul corespunzător.


U

U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație demonstrativă de avertizare. U! iaca lupul (ȚICHINDEAL). 2. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea sau regretul. 3. (Însoțit de „iu”) Strigăt de bucurie care însoțește chiuiturile. 4. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului).


U

U s. m. invar. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, posterioară). 2. Simbol chimic pentru uraniu.


U

u m. A doŭă-zecĭ și una literă a alfabetuluĭ latin și ultima dintre vocale. În limba latină el era reprezentat pin [!] v, care se pronunța totdeauna u (vinum se pronunța ŭinum). Cînd e scurt, Ruteniĭ și Poloniĭ îl confundă cu v și zic luvat îld. luat (luŭat).


U

U m. a 21-a literă a alfabetului.


U

U1, u s. m. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) u-uri].


U

U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). 2. (însoțit de „iu”) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului). — Onomatopee.


-ua

-UÁ suf. „A dota”, „a face”, „a produce (ceva)”. (din fr. -uer, cf. lat. -uare)


Ua

ŭa interj. (gr. ŭá). Bibl. 1688. Vaĭ.


Uau

uau interj.


Uau

UAU interj. Exclamație care exprimă o emoție puternică, de plăcere sau surprindere (plăcută). (după engl. wow) [MW; în DOOM 2]


Uau

UAU interj. Exclamație care exprimă admirație, plăcere, satisfacție. — Din engl. wow.


Ubac

UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre umbră. (din fr. ubac) [def. MDN]


Ubac

UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre nord, spre umbră. [< fr. ubac, cf. lat. opacus – umbros].


Ubac

UBÁC s. n. versant al unui munte expus spre umbră. (< fr. ubac)


Uberal -ă

UBERÁL, -Ă adj. (liv.) Referitor la sâni, al sânului. ◊ Fântână uberală = fântână din care apa iese prin sânii unei statui (reprezentând o nimfă, o silfidă etc.). [< fr. ubéral, cf. lat. uber – sân].


Uberal -ă

UBERÁL, -Ă adj. referitor la sâni, al sânului. ◊ fântână uberală = fântână din care apa iese prin sânii unei statui (reprezentând o nimfă, o silfidă). (< fr. ubéral)


Uberitate

UBERITÁTE s.f. v. ubertate.


Uberos -oasă

UBERÓS, -OÁSĂ, uberóși, -oáse, adj. Bogat în lapte; (p. ext.) fertil, fecund. (din fr. ubéreux, lat. uberosus) [def. MDN]


Uberos -oasă

UBERÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Fertil, fecund. [< fr. ubéreux, lat. uberosus].


Uberos -oasă

UBERÓS, -OÁSĂ adj. bogat în lapte; (p. ext.) fertil, fecund. (< fr. ubéreux, lat. uberosus)


Ubertate

UBERTÁTE s.f. Fertilitate, fecunditate; abundență. [g.-d. art. ubertắții] (din lat. ubertas) [def. MDN]


Ubertate

UBERTÁTE s.f. (Liv.) Fertilitate, fecunditate; abundență. [Var. uberitate s.f. / cf. fr. uberté, lat. ubertas].


Ubertate

UBERTÁTE s. f. fertilitate, fecunditate; abundență. (< lat. ubertas)


  1 / 147  >

 
trafic