☰ Meniu

DEX cuvinte cu Q - dicţionar explicativ român

Q

Q s. m. invar. A douăzecea literă a alfabetului limbii române, (consoană) folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. [Pr.: chiu].


Q Q

Q, q, s.m. invar. [cit. kü / chiu]


Q

q [Pron.: kiu] s. m. / s. n., pl. q / q-uri


Q

Q s. m. invar. 1. A douăzecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (oclusivă palatală surdă sau oclusivă velară surdă); se folosește în cuvinte străine, în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor raționale. 3. (ELT.) Simbol pentru puterea reactivă.


Qadjara (kajara)

QᾹDJᾹRA (KAJARA), dinastie de origine turkmenă care a domnit în Iran (Persia) între 1729 și 1925. Creată de Ᾱghā Mohammad șah, șef al tribului turkmen Q.


Qahiran Al

QᾹHIRAN, Al ~ v. Cairo.


Qamaran

QᾹMARAN v. Kamarān.


Qina

QῙNᾹ v. Qena.


Q

q m. A șapte-spre-zecea literă a alfabetuluĭ, numită cu din cauză că e urmată totdeauna de ŭ plus a, e, i, o saŭ ŭ. Uniĭ o numesc chĭu, după fr., ceĭa ce e greșit. Romaniĭ pronunțaŭ qua, que, qui, quo, quu ca cŭa, cŭe, cŭi, cŭo, cŭu, ca Italieniĭ azĭ. Pronunțarea kva, kve, kvi, kvo, kvu e germană și slavă (Vezĭ rom. cvartal, cvit). Limba rom. veche l-a prefăcut în ca, ce, ci, cu (ca´n scamă, cerere, ci, *co = că. Exemplu cu cu din quu nu e). Limba rom. noŭă l-a prefăcut în ca saŭ cŭa, che saŭ cŭe, chi, co, cu (calitate, ecŭațiune, chestiune, elocŭent, achizițiune, cotidian. Exemplu cu cu din quu nu e). De oare ce [!] Slaviĭ ortodocșĭ aŭ litera Ч derivată din q latin și de oare ce numaĭ la Românĭ q s´a prefăcut ca sunet în ce, ci, s´ar putea că aci să fie o influență a foneticiĭ româneștĭ. Litera q e proprie alfabetuluĭ latin și e de origine dorică. Greciĭ îl numeaŭ koppa și-l aveaŭ de la Fenicienĭ, de la care aŭ luat cele maĭ multe litere. Sunetu luĭ era ca și k, și la urmă a rămas numaĭ ca cifră (90). Romaniĭ confundaŭ des litera q cu c (k), de care nu diferea pin [!] sunet. De ex., scriaŭ ocvoltod îld. oculto (în decretu senatuluĭ contra bacanaliilor). Alte-orĭ îl scriaŭ fără u: qintus îld. quintus. Dialectu oscic îl prefăcea regular în p, ca: petur, lat. quatuor și rom. patru.


Q

Q m. a 17-a literă a alfabetului; figurează numai în vorbe străine.


Qabis

QABIS v. Gabés.


Qabus Bin Said

QABUS bin SAID (n. 1940), sultan al Omanului (șef al statului și al Guvernului, din 1970). După preluarea puterii, în urma unei lovituri de palat, a inițiat un șir de măsuri vizând ruperea izolării și modernizării statului în spirit occidental.


Qacentina

QACENTINA v. Constantine.


Qaddafi Muammar Muhammad Al

QADDAFI, Muammar Muhammad al ~ v. Gaddafi, Mu’ammar al.


Qafsah

QAFSAH v. Gafsa.


Qanat

QANAT (‹ arabă) s. n., galerie subterană prin care ape din pânza freatică acumulate în depozitele de grohotiș de la poalele munților sunt transportate la distanțe mari, prin cădere liberă, asigurând aprovizionarea cu apă a localităților și irigarea oazelor. Acest sistem, utilizat în Iran încă din Antichitate, a fost preluat ulterior de arabi; în Sahara, unde a atins o dezvoltare considerabilă, galeriile sunt cunoscute sub numele de foggara.


Qandahar

QANDAHĀR v. Kandahar.


Qatar

Qatár s. propriu n.


Qatar

QATAR sau KATAR [cɔtɔr] 1. Peninsulă în SV G. Persic, în E Pen. Arabia; 11,4 mii km2. Lungime: 225 km; lățime max.: 85 km. 2. Statul ~ (Dawlat al-Qatar), stat în Asia de Sud-Vest, învecinat cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe și Bahrain, cu largă ieșire la G. Persic; 11.437 km2; 596 mii loc. (2001). Limba oficială: araba. Religia: islamism 82,7%, creștinism 10,4%, hinduism 2,5, alte religii 4,4%. Capitala: Doha (Ad-Dowhah). Orașe pr.: Ar-Rayyān, Al-Wakrah, Umm Salal, Dukhān. Este împărțit în 9 municipalități. Teritoriul este o peninsulă cu un relief monoton dat de o câmpie deșertică ușor vălurită (alt. max. 103 m). Climă subtropicală (caldă și secetoasă) care nu permite culturi agricole, cu excepția micilor oaze, de-a lungul coastelor, în care apare apa subterană. Singura vegetație arborescentă o reprezintă curmalii din oaze. Faună săracă cu gazele pitice. Stat cu o economie bazată exclusiv pe petrol și prelucrarea acestuia. Această ramură participă cu 38,1% la P.I.B. și, deși concentrează doar 2,6% din pop. activă, contribuie cu peste 80% la exportul țării și cu c. 2/3 la bugetul statului. Rezervele sigure de petrol sunt de peste 500 mil. 4, iar cele de gaze naturale 11.145 md. m3 (2001), locul 3 pe glob, atât terestre cât și submarine (câmpul North Field, unul dintre cele mai mari din lume). Ind. prelucrătoare dă 7,5% din P.I.B., folosește 3,6% din pop. activă a țării și produce: energie electrică, uleiuri ușoare și grele, gaze lichefiate (uzina Ras Laffan, 1997, una dintre cele mai mari din lume), îngrășăminte azotoase (1,4 mil. t, 1997), laminate din oțel, ciment, ceramică fină, carne, lapte. Activitățile tradiționale: pescuitul de pește și creveți și agricultura practicată în oaze (curmali, legume – tomate, varză, dovlecei, ceapă, pepeni -, citrice, orz), joacă în prezent un rol secundar (0,9% din P.I.B.). Se cresc ovine, caprine și cămile. dar și bovine și cabaline. Nu există căi ferate. Căi rutiere: 1.230 km (1996). Autovehicule: 277 mii buc. (1999). Porturi pr.: Doha, Umm Sa’id. Aeroport pr.: Doha. Aparate TV în funcțiune: 832/1.000 loc. (1999). Turism în dezvoltare: 451 mii turiști străini (2000). Pr. obiective turistice: capitala Doha cu câteva moschei renumite, Palatul at-Thani, edificii noi (ministere, bănci, hoteluri), muzeul, universitatea; orașele Al-Wakrah, Umm Sa’id, Dukhān, toate stațiunile balneoclimaterice cu edificii moderne; crescătoria, unică în lume, de gazele oryx. Balanță comercială excedentară. Export (1998): combustibili și uleiuri minerale (81,2%), produse chimice (10,4%), produse manufacturate (5,9%). Pr. parteneri: Japonia (51.6%), Rep. Coreea (10%), Singapore (8,9%), Thailanda (4,1%). Import (1998): mașini și echipamente de transport (39,7%), bunuri manufacturate (21,8%), alimente și animale vii (13,2%), produse chimice (7%). Pr. parteneri: Marea Britanie (11,9%), S.U.A. (11,1%), Italia (10,8%), Japonia (9,3%), Franța (8,2%), Germania (7,6%), Arabia Saudită (6%) etc. – Istoric. Menționat pentru prima oară în izvoarele istorice ale lui Pliniu cel Bătrân (sec. 1 d. Hr.), terit Q., slab populat, este înglobat în sec. 7 în Califatul Arab, în sec. 13-14 în Emiratul Bahrain, fiind ocupat apoi, la începutul sec. 16, de portughezi. Șeicatul de sine stătător (cu capitala la Subara) întemeiat în 1766, de către beduinii originari din interiorul Pen. Arabia, conduși de familia at-Thani, este ocupat de statul Wahhabiților (1803), apoi de Sultanatul Omab (1810-11). Emirul Muhammad ibn Thani reconstituie în 1868, cu sprijin britanic, statul Q. Aflat, din 1871, sub suzeranitate otomană, la începutul Primului Război Mondial Q. este ocupat de trupele britanice și devine, la 3 nov. 1916, de jure, protectorat britanic. Zăcămintele petrolifere descoperite în 1937 încep să fie exploatate industrial în 1949, transformând în câteva decenii Q. într-un stat modern (din 1961, Q. este membru al O.P.E.C.). Între 1968 și 1971, Q. face parte din Federația Emiratelor de la Golful Persic, iar la 3 sept. 1971, șeicul Ahmad II ibn Ali at-Thani proclamă independența de stat a Q., care devine în același an membru al O.N.U. și al Ligii Arabe. La 22 febr. 1972, primul ministru Khalifa ibn Hamad at-Thani îl detronează pe vărul său, șeicul Ahmad II ibn Ali at-Thani și se proclamă emir. La 22 dec. 1974, guvernul Q. își anunță hotărârea de a prelua controlul asupra societăților petroliere ce operează pe terit. său (măsură intrată în vigoare în 1977). Paralele cu creșterea prod. de petrol, Q. inițiază o serie de proiecte de diversificare a economiei, de modernizare a infrastructurii și de dezvoltare a serviciilor sociale. Delimitarea frontierei terestre cu Arabia Saudită, dar îndeosebi a platoului maritim cu Bahrain și Emiratele Arabe Unite, zonă în care se află majoritatea exploatărilor de gaze naturale și țiței, tensionează în ultimele decenii relațiile cu statele vecine. La 27 iun. 1995, emirul Khalifa at- Thani este înlăturat de la putere de către fiul său, Hamad inb Khalifa at-Thani, care preia și funcția de prim-ministru și de ministru al apărării (11 iul. 1995), Q. rămânând mai departe o monarhie absolută. În 1999, emirul Q. a desemnat un comitet de 32 de persoane pentru a redacta proiectul unei constituții care intră în vigoare în 2002.


Qatarian

qatarián (referitor la Qatar) (-ri-an) adj. m., s. m., pl. qatariéni (-ri-eni); adj. f., s. f. qatariánă, pl. qatariéne


Qattara (munhafad Al-qattarah)

QATTARA (MUNHAFAD AL-QATTᾹRAH), bazin depresionar în NV Egiptului, situat în NE deșertului Libiei, la 134 m sub nivelul mării; 18,1 mii km2. Numeroase lacuri de apă sărată și mlaștini. Zăcăminte de gaz metan. În această zonă a avut loc bătălia de la El-Alamein (1942).


Qayrawan Al

QAYRAWᾹN, Al ~ v. Kairouan.


Qazvin (kazvin)

QAZVῙN (KAZVIN), oraș în NV Iranului, situat la poalele m-ților Elburz, la 145 km NV de Teheran; 291,1 mii loc. (1996). Nod de comunicații. Ind. constr. de mașini, textilă, a cauciucului, sticlăriei și alim. Centru comercial. Piață agricolă (cereale, fructe). Articole de artizanat. Fundat în sec. 3 de regele Șapur I din dinastia Sasanizilor. Fortificat în sec. 8 de califul Hārūn al-Rașhῑd. Orașul a avut de suferit din cauza invaziei mongole a lui Gengis-Han. Refăcut ulterior. În sec. 18, datorită situării sale deosebite, a intermediat comerțul între Marea Caspică, Golful Persic și Asia Mică. Capitala Persiei (1548-1598). Afectat de numeroase cutremure.


Qena (qina Kena)

QENA (QῙNᾹ, KENA), oraș în ESE Egiptului, situat pe dr. Nilului, la 451 km SSE de Cairo și 40 km N de Luxor; 155,4 mii loc. (1996). Nod de comunicații. Expl. de fosforite. Ind. alim. Centru comercial. Turism. În Antichitate s-a numit Caene sau Caenopolis.


Qi

QI [tsi], stat chinez, constituit în sec. 11 î. Hr., în regiunea locuită de triburile Yi din pen. Shandong, la începutul dinastiei Zhou, care va atinge apogeul în timpul principelui Huan (685-643 î. Hr.). Cucerit în 223 î. Hr. de suveranul Qin Wang și inclus în Imperiul Chinez.


Qi

QI [tsi], termen chinez întâlnit în medicina tradițională chineză, arte marțiale etc. Are sensul concret de gaz, aer, miros, stare de spirit etc., dar și sensul de „energie primară”, „suflu”, nepalpabil prin mijloace științifice, care menține în viață organismul.


Qiangtang

QIANGTANG, regiune de platou deșertic în partea de V a Chinei, în Tibet, cu alt. max. de 5.182 m. Numeroase lacuri.


Qianlong

QIANLONG [Tsien-lung] (GAOZONG, HONGLI), Împărat chinez (1736-1795), din dinastia Qing. Unul dintre cei mai mari împărați chinezi. Nepotul lui Kangxi. A continuat opera sa de expansiune teritorială prin campanii în Mongolia, Tibet, Nepal, Taiwan și Asia Centrală. Activitate de mecenat: a încurajat artele și a sporit colecțiile prin achiziții de marcă. A sprijinit relațiile cu misionarii iezuiți din Beijing, dar a fost nemilos față de cei care îi erau ostili lui sau membrilor dinastiei sale.


Qi Bashi

QI BASHI sau TS’I Pai-che (1863-1957), pictor chinez. Autodidact, de origine țărănească, a cunoscut o reputație națională și mondială. A înnoit pictura tradițională prin spontaneitate caligrafică și colorit.


Qigong

QIGÓNG /cicúng/ s.n. Complex de tehnici tradiționale chineze pentru păstrarea energiei vitale. (‹ chin. qigong)


  1 / 9  >

 
trafic