☰ Meniu

DEX cuvinte cu N - dicţionar explicativ român

N

N s. m. invar. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană nazală (2) dentală). [Pr.: ne, en].


N

n1 (literă) [cit. en / ne / nî] s. m. / s. n., pl. n / n-uri


N

n2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. n


N

N s. m. invar. A șaisprezecea[1] literă a alfabetului, numită „ne”, și sunetul corespunzător.


N

N1 s. m. invar. 1. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană sonantă, oclusivă, nazală, dentală).


N

N2 1. (METR.) Simbol pentru newton. 2. Simbol chimic pentru azot (nitrogen). 3. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor naturale.


N

N3, abreviere pentru nord.


N

n (METR.), simbol pentru prefixul nano-.


N

* n m. A pai-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin: un n, doĭ n saŭ doĭ de n. (Ca sunet, e un d emis pe nas). Prescurtare îld. nord.


Nabighah An (an-nabighah Adh-dhubyani)

NᾹBIGHAH, an (an-Nabighah adh-Dhubyānῑ) (?-c. 600), poet arab. Poeme care respectă stilul liricii de Curte, dar ating tonalități tragice, înfățișând luptele dintre emiratele Hira (vasal persanilor) și Ghassan (vasal bizantinilor).


Nagaland

NᾹGᾹLAND, stat în extremitatea de NE a Indiei, la granița cu Uniunea Myanmar; 16,6 mii km2; 1,4 mil. loc. (1994). Centrul ad-tiv: Kohῑma. Expl. forestiere. Orez, porumb, mei, bumbac; creșterea animalelor. Vânat și pescuit. Creat în 1963, este populat majoritar de magași, triburi de origine tibetano-birmaneză.


Nagarjuna

NᾹGᾹRJUNA (c. sec. 2), reformator religios indian. Fondator al Școlii madhyamika („calea de mijloc”), a cărei învățătură pleacă de la ideea vacuității universale sau a unei lumi caracterizată în întregime negativ. I se atribuie: „Madhyamika Karika”, „Vigra-havyāvartanῑ”. Venerat în lumea budistă.


Nagpur

NᾹGPUR, oraș în Centrul Indiei (Mahārāshtra); 1,6 mil. loc. (1991). Nod de comunicații. Aeroport. Ind. metalurgică, chimico-farmaceutică, a pielăriei, textilă, a sticlăriei, poligrafică și alim. Artizanat. Centru comercial. Universitate (1923). Fortăreață (sec. 18). Fundat în sec. 18.


Nanak

NᾹNAK (numit și Guru N.) (1469-1539), reformator religios și mentor spiritual indian. Fondator și guru al comunității religioase sikh. Doctrina sa monoteistă încearcă să îmbine hinduismul cu islamismul. A scris imnurile devoționale din „Ᾱdi Granth” și culegerea de rugăciuni „Japji”.


Nana Sahib

NᾹNᾹ SᾹHIB (pseud. lui Dhondu Pant) (c. 1820-c. 1859), principe indian. Fiu adoptiv (din 1827) al lui Bājῑ Rāo II, ultimul prinț aflat la conducerea maraților. În 1857 și-a asumat conducerea șipailor din Kānpur și împrejurimi, răsculându-se împotriva englezilor (1857-1859); înfrânt, a fugit în Nepal, unde a murit în împrejurări obscure.


Nanga Parbat

NᾹNGA PARBAT, vârf în extremitatea vestică a M-ților Himalaya, la S de Indus (8.126 m), în N Pakistanului. Ghețari. Escaladat la 3 iul. 1953 într-o ascensiune solitară de austriacul Hermann Buhl. Cunoscut și sub numele de Diamir („regele munților”).


Nara

NᾹRA, canal în SE Pakistanului, amenajat în anii 1858-1859, pe cursul râului cu același nume (considerat un vechi braț al fl. Ind), la S de orașul Sukkur; lungime: 400 km. Folosit pentru irigarea a c. 600.000 ha de terenuri, printr-o rețea de canale secundare, ce depășesc 1.000 km lungime.


Narayana

NᾹRᾹYANA (cuv. sancr. „fiul omului primordial”) (în India), ipostază a lui Brahma sau Vișnu, considerat zeul suprem al creației.


Nasik

NᾹSIK, oraș în V Indiei (Mahārāshtra), pe fl. Godāvari, la 161 km NE de Bombay; 656,9 mii loc. (1991). Ind. textilă (mătase, bumbac) și alim. (zahăr, ulei). Artizanat. Centru religios hindus cu numeroase temple. Pelerinaj.


Nașira An

NᾹȘIRA, An ~ v. Nazareth.


Nilgiri

NῙLGIRI, lanț muntos în India meridională, unind Gații de Vest cu Gații de Est. Alt. max.: 2.636 m (vf. Doda Betta).


Norgard

NØRGARD [nórgord], Peter (n. 1932), compozitor danez. Reprezentant al componisticii „nordice”. Densitate a scriiturii și ritmului și forță expresivă. Tendință dublă către esența spirituală și către realitățile matematice. Lucrări: „Fragment VI”, oratoriul „Dommen”, trilogia orchestrală „Iris”, „Luna” și „Călătorie prin ecranul de aur”, opera-epopee „Ghilgameș”.


N-

n- adv. v. nu


N

N m. 1. a 14-a literă a alfabetului; 2. abreviațiune pentru Nord.


N’aude N’a Vede N’a Greul Pământului

n’aude, n’a vede, n’a greul pământului m. 1. numele unui erou (în basme); 2. fam. năuc.


Na

NA interj. 1. (Fam., cu valoare verbală) Poftim! ia! ține! ◊ Expr. Na-ți-o (bună) sau na-ți-o frântă (că ți-am dres-o) se spune pentru a arăta contrarietate, surpriză, decepție, sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ♦ Exclamație care însoțește gestul unei lovituri; p. ext. (în limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bătaie. 2. (Exprimă nerăbdare, nemulțumire, surprindere față de un lucru neplăcut) Iată! uite! ei! 3. Strigăt cu care se cheamă sau se gonesc unele animale domestice. 4. (Adesea repetat) Strigăt de voie bună folosit ca refren în unele jocuri și cântece populare. – Cf. alb., bg., ngr., magh. na.


Na

na interj.1. Ia, ține (constituie o invitație reală sau ironică cînd se dă ceva). – 2. Bine, asta mai lipsea (arată surpriza). – Mr. na. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) na (Cihac, II, 207; Tiktin), cf. ngr. νά, alb. na. De origine obscură, după Philippide, II, 725.


N-a

n-a (tempo rapid) adv. + vb. aux. (n-a venit)


Na

Na, simbol chimic pentru sodiu (natriu).


Na

na interj. (ngr. ná, ca să, na, de unde și sîrb. bg. rus. pol. na). Iacăte, uĭte, vezĭ, poftim, promete: Na ! Na-l ! Na-o ! Na-țĭ ! Na-vă ! Na-țĭ-o ! Na-v’il ! Na-v’o ! Na mîncare ! Na bătaĭe ! Na, că vine și el ! Na: făcu-ĭ prostia ! Arată supriza și necazu: Na ! Da ce ? Vreĭ să plătesc eŭ ? Na-țĭ-o bună ! iacătă o surpriză neplăcută! Na-țĭ-o frîntă, că țĭ-am dres-o, se zice ironic cînd cine-va îțĭ restitue stricat un lucru pe care i l-aĭ dat ca să-l dreagă, și tot pretinde că ți l-a dres. V. na-na-na.


  1 / 388  >

 
trafic