☰ Meniu

DEX cuvinte cu J - dicţionar explicativ român

J

J s. m. invar. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră (4)). [Pr.: je].


J

j1 (literă) [cit. je / jî] s. m. / s. n., pl. j / j-uri


J

j2 (sunet) [cit. ], pl. j


J

J s. m. invar. 1. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră). 2. (METR.) Simbol pentru joule. 3. (EC.) Curba j = teorie economică semnificând descrierea unui impact preconizat al devalorizării monedei asupra balanței comerciale naționale.


J’y Suis J’y Reste

J’Y SUIS, J’Y RESTE (fr.) aici sunt. aici rămân – Replică atribuită mareșalului Mac-Mahon, avertizat, după cucerirea fortului Malkov, de iminența atacului. Hotărâre neclintită de a nu ceda pozițiile.


J

J m. A zecea literă a alfabetuluĭ latin. La Romanĭ el se pronunța ĭ și forma diftong cu a, e, i, o, u (și pînă în evu mediŭ nu diferea în formă de I), la Italienĭ, Germanĭ și Slavĭ se pronunță ca ĭ la Spaniolĭ ca h, ĭar la Portughejĭ, Francejĭ și Românĭ ca j (= ž al Slavilor orĭ al Ungurilor).


Jabir Ibn Hayyan

JᾹBIR IBN HAYYAN [dʒabír ibn hajan] Abū Mūsā (c. 721-c. 815), alchimist și filozof arab. Medic de curte al califului Hārūn ar-Rașid. Autor a numeroase tratate filozofice, în care dă naturii o interpretare simbolică și ezoterică („Cântarea perfecțiunii”, „Inventarea adevărului”), și de alchimie, exercitând o puternică influență asupra teoriilor chimice până în sec. 18.


Jahiz Al

JᾹHIZ, Al ~ [əl ʒákiz] (Abū ’Uthmān ’Amr ibn Bahr ibn Mahbūb al-Jāhiz) (c. 776-c. 869), teolog și scriitor arab. Lucrările sale se remarcă prin eleganța stilului și precizia informației științifice. Autor al mai multor tratate („Cartea avarilor”, „Cartea animalelor” – mai mult o lucrare de filologie decât de zoologie).


Jalgaon

JᾹLGAON [dʒalgaun], oraș în partea central-vestică a Indiei (Mahārāshtra), pe fl. Tāpi, la 378 km NE de Bombay; 241,6 mii loc. (1991). Centru comercial pentru bumbac. Produse alim. (ulei) și de artizanat (țesături).


Jalna

JᾹLNA [dʒálnə], oraș în partea central-vestică a Indiei (Mahārāshtra), la 389 km NE de Bombay; 175 mii loc. (1991). Centru comercial.


Jamnagar

JᾹMNAGAR [dʒamnágər], oraș în V Indiei (Gurajāt), în pen. Kāthiāwār, la V de Ahmādābād, port la. G. Kachchh; 350,5 mii loc. (1991). Expl. de sare și bauxită. Ind. chimică, a cimentului, pielăriei, textilă (bumbac) și a ceramicii. Meșteșuguri (orfevrărie). Pescuit de perle. Fundat în 1540. Vechiul nume: Navaganar.


Jizah Al

JῙZAH, Al ~ v. Giseh.


Jocho

JŌCHŌ (?-1057), călugăr și sculptor japonez. A inaugurat un procedeu de creare a operelor statuare din piese disparate, ce puteau fi asamblate ulterior, implicând munca în comun și crearea atelierelor. Statuia marelui Buddha Amida (capodopera sa), din lemn aurit și lăcuit, să află în templul Byōdōin de la Uji (în apropiere de Kyōto).


Jorgensen

JØRGENSEN [jörgənsən], Anker (n. 1922), om politic danez. Secretar general al Partidului Social-Democrat. Prim-min. al Danemarcii (1972-1973 și 1975-1982).


Jorgensen

JØRGENSEN [jörgənsən], Jens Johannes (1866-1956), scriitor danez. Poeme influențate de simbolismul francez („Impresii”, „Confesiune”). Scrieri polemice („Ziua Judecății”) și biografice („Sfântul Francisc de Assisi”), purtând amprenta convertirii sale la Biserica romano-catolică.


Juba

JŪBᾹ, oraș în S Sudanului, pe cursul superior al Nilului Alb (Bahr al-Jabal); 115 mii loc. (1993).


J

J m. a zecea literă a alfabetului.


Jab

JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab.


Jab

JAB [GEB] s. n. (box) lovitură de sus în jos, „de ciocan”, având ca țintă capul. (< engl. jab)


Jab

JAB s.n. Lovitură scurtă, repetată la box cu vârful mănușii celei mai avansate; lovitură de ciocan. [Pron. geb, pl. -uri. / < engl. jab].


Jab

jab (angl.) [pron. geb] s. n., pl. jaburi [pron. geburi]


Jablonski

JABŁONSKI [jablónski], Henryk (1909-2003), istoric și om politic comunist polonez. Președinte al Consiliului de Stat al R.P. Polone (șef al statului: 1972-1985). Contribuții privind istoria modernă națională („Autonomia poloneză în Ucraina”, „Importanța internațională a războaielor poloneze de eliberare națională din sec. XVIII”). M. coresp. al Acad. Române (1965).


Jăb

jăb, s.n. – v. jeb.


Jâb

jâb, adv. – v. jib.


Jabă (jabe)

jábă (jábe), s. f. – Boală a oilor și cîinilor, un fel de aftă. Bg. žaba „borască; boală, aftă” (DAR). Der. au fost tratați din punct de vedere expresiv. – Der. jebos, adj. (bolnav, moleșit). Aceleiași surse sl. îi aparțin jabie, s. f. (mușchi, Polytrichum perigoniale), din sl. žablija „de broască”, datorită asemănării sale cu ouăle de broască; jalbă, s. f. (plantă, Pyrola secunda; boală, aftă), pe care DAR îl pune în legătură greșit cu jale „salvie”; jabrină (var. jebrină, mr. jaghină), s. f. (algă), din bg. žabina „ouă de broască”, cf. rut. žaburina „algă”; jabrac, s. m. (leneș, haimana); janghină, s. f. (mîrțoagă), cu pronunțarea regională bighi (semantismul, plecînd de la ideea de „boală, aftă” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adj. (om bolnav, sfrijit; îngîmfat); japșe (var. japcă, japină), s. f. (iaz, baltă), cf. bg. žabište „loc cu multe broaște; baltă”; jap, s. m. (bătrîn ramolit); japiu, s. m. (zgîrcit, venetic, om de curînd îmbogățit); japiu, s. n. (perniță de cele două părți ale șeii de călărit); japchin (var. japchină), s. n. (tumoare, furuncul, rană); jepchinos, adj. (jegos, rîios); japiță, s. f. (parte a plugului; zăpăcit, aiurit), din bg. žapica „broască” și „japiță de plug” (Weigand, JB, XIX, 137); jughină, s. f. (jegos); javră (var. jabră, javlă), s. f. (cățel, potaie; om zăpăcit), pare var. de la jabă, cu infixul r, ca în jabrină (în fonetism este posibil să fi influențat tc. yavru „cățel, pui”); jevri, vb. (a lătra; a trăncăni). Pentru javră, a cărei legătură cu jabă a fost indicată numai de Scriban, s-au propus alte soluții: din sl. žebrati „a cerși” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 156); de la jevri și acesta din sl. živorati „a trăi”, cu semantismul lui jivină (Philippide, Principii, 297); creație spontană, care imită sunetele scoase de cîine, cf. poitev. jabrailler „a urla” (Șeineanu, Chien, 224); din rut. žavra „cîine jigărit” (Tiktin; DAR; Candrea). Totuși, Candrea, Elemente, 405, credea că rut. provenea din rom. Aceleiași familii îi parține: jarpăn (var. jerpan), s. m. (mîrțoagă), reducere de la jerpănos, adj. (jegos), cf. jepchinos; japcă (var. jepciu), s. f. (costum); jarcă, s. f. (piele uzată sau de calitate proastă; babă ramolită; animal bătrîn și inutil), probabil în loc de *jarpcă (DAR), cf. sb. žavka „piele”; jarcalete, s. m. (haimana, vagabond); jarcalău, s. n. (zdreanță); jerchinos, adj. (zdrențăros); jerpeli, vb. (a roade, a uza, a deteriora), cu suf. expresiv -li, pe baza lui jerpan (după Cihac, II, 156 și Bogrea, Dacor., IV, 825, din pol. szarpanina „acțiunea de a sfîșia”, care pare mai puțin probabilă). Toate aceste cuvinte indică un tratament expresiv, care i-a făcut pe autorii DAR să admită prezența unei rădăcini expresive jarp-, cf. jart.


Jabă

jábă f., pl. e și jăbĭ (rus. rut. žába, broască, tuse cînească; ung. zsába, durere de nervĭ). Est. Jigăraĭe, jigodie, o boală a cînilor caracterizată pin căldură, tuse și tristeță (în vest javră, care vine d. * jabră). Javră (în toată țara), șarlă, cotarlă, cîne urît orĭ bătrîn. Fig. Iron. Om fără valoare și pretențios (Cp. cu boală, cĭumă ș.a.).


Jabă

jabă f. boală de oi ce le trage La somn și le învinețește carnea. [Origină necunoscutâ].


Jabal Ash-shaykh

JABAL ASH-SHAYKH v. Hermon.


Jabalpur

JABALPUR [dʒábəlpur], oraș în India centrală (Madhya Pradesh), pe râul Narmada; 764,6 mii loc. (1991). Nod de comunicații. Expl. de bauxită. Uzine metalurgice, chimice și de automobile; fabrici de textile și conf., de cherestea și ciment; țigarete, sticlărie și ceramică. Comerț cu lemn. Universitate. Vechiul nume: Jubbulpore.


Jăbălui

jăbăluí, jăbăluiesc, vb. tranz. – A frecționa pielea (Memoria 2004). – Probabil din jabă „boală a vitelor, a oilor sau a câinilor în primul an de viață, care le învinețește pielea” (< bg. žaba „boală, aftă„) + -lui.


  1 / 105  >

 
trafic